  |
Manastirea HorezuManastirea Horezu (Manastirea Hurezi), cea mai de seama ctitorie a domnului martir Constantin Brancoveanu (1688-1714), sinteza a artei romanesti din acel timp, a fost construita intre anii 1690 si 1693, biserica mare a asezamantului fiind tarnosita la 8 septembrie 1693. Istoric Insemnarile marelui domnitor, aflate in biblioteca manastirii, arata ca “intr-al doilea an al domniei noastre pus-am temelie si am inceput a zidi manastire“. Interesul domnului Constantin Brancoveanu pentru ridicarea acestui sfant lacas este documentat si in crezul sau, asa cum apare el pe pisania care se afla deasupra usii de intrare in biserica mare a manastirii: “Nu voi intra in salasul case mele, nu voi sui pe asternutul patului de odihna, nu voi da somn ochilor mei si pleoapelor mele dormitoare si repaus tamplelor mele, pana nu voi afla loc Domnului si salas, Dumnezeului lui Iocob“. Lucrarile de constructie si decorare ale ansamblului au fost date spre supraveghere lui Parvu Cantacuzino, varul primar al domnitorului. Dupa moartea acestuia in anul 1691 este numit ispravnic Cernica Stirbei, fost mare armas. Definitivarea lucrarilor a avut loc in toamna anului 1697, dar biserica mare fusese terminata deja in 1693. Boltile bisericii fusesera finisate in iunie 1692, data dupa care fura initiate lucrarile de pictura murala. Iata ce nota in insemnarile sale marele domn: ...septembrie 6, miercuri, am sosit la Hurezi si manastirea am tarnosit la septembrie 8 vineri... Manastirea, cel mai mare ansamblu monastic din Romania, este construita pe valea raului Romanii de Jos, in satul care la acea vreme se numea Hurezi (actual Romanii de Jos), nume care ulterior a fost luat de targul de peste deal, actualul oras Horezu, intr-un colt, pitoresc sub muntii Capatanii, unde singuratatea si linistea este tulburata doar de strigatul huhurezilor, pasarea care a dat si denumirea locului. La data intemeierii exista in vecinatatea Hurezilor un schit, al carui ctitor ramane necunoscut. Satul se afla in domeniul Brancovenilor inca inainte de urcarea pe tron a intemeitorului manastirii actuale. Mesterii care creeaza aceasta capodopera, impulsionati de spiritul ctitorului Constantin Brancoveanu, sunt Istrate lemnarul, Vucasin Caragea pietrarul si Manea vataful zidarilor. Cei care au executat pictura, terminata la 30 septembrie 1694, au fost Constantin Ioan, Andrei, Stan, Neagoe si Ichim. Ei imortalizeaza in pronaosul bisericii mari chipurile celor doua familii, familia Brancoveanu si familia Cantacuzino. Lacasul este o remarcabila realizare a artei brancovenesti, care se distinge prin originalitate, maestria liniilor si culorilor. Iata ce spunea despre executia maiastra a pridvorului sfantului lacas, marele istoric al neamului, Nicolae Iorga: “Frumos pridvor pe stalpi lucrati cu o mare bogatie de podoabe... cu un rand de stalpi tot asa mestesugiti sculptati... flori de piatra in jurul usii celei mari si a tuturor ferestrelor“. In lucrarea sa “Bizant dupa Bizant“, Iorga caracteriza manastirea cu formele ei renascentiste drept “...continuatoare a civilizatiei romane, ai carei mostenitori in Europa de Rasarit sunt romanii“. La 25 aprilie 1695 ilustrul ctitor al lacasului inzestreaza manastirea, asa cum reiese dintr-un hrisov, cu o serie de mosii din Valcea, Dolj, Mehedinti si Ilfov. (sursa: http://ro.wikipedia.org/wiki/M%C4%83n%C4%83stirea_Horezu) |